PETR'ECERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăsurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi; viată, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârsite de cineva în timpul vieţii. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasă! formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 3. Reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracţie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate. - V. petrece.
Sursă : DEX'98 (31980)  - oprocopiuc

PETR'ECERE s. v. comportament, comporta-re, conduită, decedare, deces, dispariţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhu-mare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârsit, stingere, sucombare, trai, viaţă, zile.
Sursă : Sinonime (200057)  - siveco

PETR'ECERE s. 1. v. însoţire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracţie. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)
Sursă : Sinonime (200056)  - siveco

petr'ecere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petr'ecerii; pl. petr'eceri
Sursă : DOR (270861)  - siveco

PETR'ECER//E ~i f. 1) v. A PETRECE si A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor si a prietenilor, însoţită de o masă bogată, de muzică si dans, organizată cu o anumită ocazie. ◊ Om de ~ om predispus să petreacă si să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece
Sursă : NODEX (347497)  - siveco